Cui ii este frica de atei?

"Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu"? Aceasta intrebare i-a dost pusa lui Ion Iliescu in 1996, in finalul confruntarii televizate, din preziua alegerilor prezidentiale, de catre contracandidatul acestuia: Emil Constantinescu. Pentru "albi" era o piatra de hotar. Era intrebarea atat cheie, cat si incuietoare. Dovedea falimentul spiritual al comunismului, al "rosiilor". era: Victoria "albilor". Multi dintre noi, atunci, am fost convinsi ca, aceasta a fost intrebarea de departajare. in urma careia Constantinescu a invins. Poate nu a fost asa, dupa paisprezece ani timpul o face irelevanta. Deterministul, marxistul, Iliescu a parat lamentabil din punctul meu de vedere; "sunt liber-cugetator". Ma intreb, daca Iliescu a avut o frica de imagine, sau una de sens, atunci cand, a evitat cuvantul "ateu"? N-a vrut sa-si piarda electoratul, dependent de semnul crucii, sau stia ca, ateismul, este o religie serioasa bazata pe negarea lui Dumnezeu cu metoda si "credinta"? A avut reflexul politicianist de a-si conserva masa de voturi, sau stia ca activitatea de negare a lui Dumnezeu presupune, inevitabil, premiza existentei acestuia din urma? In ce masura "liber-cugetatrea" este de natura atee sau in ce masura este o stare de suspensie intre credinta in Dumnezeu si credinta in ne-Dumnezeu. Sa nu uitam ca, pentru omul de stanga Iliescu, degringolada stangii institutionalizate din estul Europei, fusese o lovitura grea. Un comunist obligat sa lupte cu mijloace democratice dupa falimentul stangii. Aproape o blasfemie. Stanga esuase din motive umane. Fusese prost inteleasa. Prost aplicata. Sloganul Iliescian era: "am inteles stanga cu bune si rele si o vom aplica dupa o metoda revizuita, real democratica". Prima data, insa, s-a lovit de faptul ca, democratia, desi precara, nu permitea mpunerea "nobilelor idealuri". Ba era chiar nepasatoare la "intinarea" acestora. O prima lovitura in credinta "liber-cugetatorului". Pentru a regla acest ne-ajuns a produs mineriadele, un scenariu comunist, aproape pueril, ne-democratic, dar eficient. Factorul uman, in ecuatia prabusirii stangii, putea fi inlocuit cu unul mai bun, insa, nu cred ca nu a intrezarit posibilitatea ca, exact acest factor uman, sa fie elementul inexorabil in falimentul stangii. Modelele sociale concepute de oameni au un pacat major si comun: "Factorul Uman". Determinismul, pentru moment, in fizica moderna, se opreste la "Teoria Unificarii Campurilor". De ce nu s-ar opri la "Factorul Uman" in cazul modelelor sociale? Daca cumva "Factorul Uman" este garantia ne-functionarii unui model social conceput de om? O alta mare lovitura pentru un "liber-cugetator". Un "Factor Uman", care sa-ti transforme crezul de o viata intr-o utopie, buna doar de subiect de conversatie, intr-o carciuma din Zurich, devine, brusc, susceptibil de un caracter al dracu' de divin. Liber-cugetator vorbind, doar negarea evidentei, te poate pastra intr-o forma de suspensie intre Dumnezeu si ne-Dumnezeu. A treia mare lovitura a fost, probabil, faptul ca, pana la urma, ion Iliescu a fost motivul si mobilul reinstaorarii capitalismului si al democratiei in Romania. La parametrii pe care ii cunoastem. Iliescu poarta crucea, chiar daca "liber-cugetatoare", a executiei publice a comunismului. Si-a taiat singur stanga de sub picioare. A orchestrat cu obstinatie, incercand sa obtina contrariul, cel mai mare cosmar al vietii sale: acela ca, un profesoras, usor debusolat politic, sa-i puna intrebari incuietoare, in confruntarea, ce urma sa desemneze presedintele romanilor. In loc sa-l salte o volga neagra si sa-i putrezeasca oasele intr-un lagar de munca, eradicat instantaneu din istorie, cu mult inainte de a-l intreba pe "liber-cugetatorul" Iliescu daca crede in Dumnezeu. Of, Doamne. Ce vremuri. Greu fara securitate.
Timpul rezolva tot din fericire., Intr-un fel sau altul, istoria il va eradica incet si pe Iliescu din memoria ei selectiva, iar pentru ca accesul la istorie se face prin ne-fiinta, (apropos, greu concept pentru un "liber-cugetator") dupa o viata in slujba stangii, cred ca 'intelectualul de stanga" suspendat intre Dumnezeu si ne-Dumnezeu, intre apropiata granita dintre fiinta si ne-fiinta, va trebui sa ia o decizie. Dumnezeu sau ne-Dumnezeu. Credincios sau ateu.
Despre morti numai de bine. Asa ca: Domnule Iliescu, nu va mai crispati in suspensie. Cele doua coincid. Raspunsul este "da" indiferent de alegere. Ateismul este o cale de a-l gasi pe Dumnezeu fara ajutorul bisericii, de orice fel ar fi aceasta, dar este o credinta la fel de monolitica, ce si cea revelata, prin metode religioase. Ati avut ocazia sa spuneti "da" credintei la ora de maxima audienta. Ati ratat-o. Modelul dumneavoastra de stanga s-a dovedit o utopie falimentara datorita "Factorului Uman". De ce nu s-ar supune aceleiasi legi si "liber-cugetatorismului".
Oricum, am sa-mi invat copii,sa se fereasca de "liber cugetatori". Nu de atei. Cui e frica de atei?

Prea fericit. Adica incredibil de fericit.

Nu tresalta nimic in noi, atunci cand citim despre, auzim despre, vedem, sau intalnim un preot militar. Este ceva ce ne trebuie. Nu noua, civililor, ci, soldatilor, militarilor. Militarii se ocupa cu apararea tarii. Sunt acei oameni de incredere care sunt gata sa ia viata cu pretul vietii. Apararea gliei stramosesti cu pretul vietii dusmanului sau a lor. Militarii se ocupa cu omorul justificat, legitim. Pe timp de pace se pregatesc pentru asta. Sunt vigilenti la hotare pregatindu-se pentru omor. Se depune un juramant in acest sens. Nu e o gluma. Nu este o deviatie in derizoriu a termenului de: “pregatire pentru omor”. Nu incape indoiala. Militarii sunt mambri ai "Ordinul Criminalilor Legitimi”. Fireste, o casta atat de onorabila, are nevoie de gir divin. Un criminal, ca sa fie legitim, e imperios necesar sa aiba un crez profund. Preotul militar este cel care se ocupa cu transferul de divinitate catre criminal . Ii da crezul. O concluzie criminala. Gireaza oameni care se pregatesc sa ia viata, cu intentie, si/sau sa plateasca cu pretul vietii. Ucigasi si/sau sinucigasi. Un musulman "crede" ca regula zero a crestinilor este: “sa nu ucizi”. Un pagan, crede in asta si se prea proate sa nu fie de acord . Ce sa-i faci. Pagan. Un preot militar, crestin nu crede in "sa nu ucizi". ci, din contra, gireaza Ordinului Ucigasilor Sinucigasi. Militarii, ar trebui, conform unei logici triviale, sa fie excomunicati la intrarea in randul acestui ordin. Misiunea unui preot militar conform primei legi ar trebui sa fie, excomunicarea sistematica a militarilor. Si aici, nu ridic problema legitimitatii institutiei militare, din lipsa de spatiu. Preotul militar e o contradictie de termeni. Preotul militar e posesorul unei elasticitate semantice pentru “sa nu ucizi”? Har inseamna cumva o flexibilitate a sensului? Exista oare vre-o "indoiala" asupra celorlalte principii in care nu, incape indoiala. Atunci, nu va suparati: la ce ghiseu ne putem adresa pentru un pic de elasticitate semantica. La ghiseul acesta pe care scrie: “Distributie gratuita de viata de apoi” de fapt ce se baga? E ceva flexibil? E asa si asa? E o treba serioasa sau e asa.....romaneasca. Nu de alta dar, romanii, statistic vorbind, au incredere in doua institutii: Armata si biserica. Ucigasii sinucigasi si girantii lor. Cei care incalca primului amendament al Constitutiei Divine. Cei care justifica, legitimeaza, crima de interes national. Il rastignesc pe Isus, la repezeala, pe un steag. Din lipsa de cruce. Dogma “dreptei credinte”, rigida, nestramutata, de doua mii de ani, face concesia suprema, prin incalcarea “primului amendament”, cu flexibilitate, in favoarea interesului national, un concept de nici trei sute de ani. Aceasta “aplecare” a bisericii noastre nationale catre armata, poate vine de la similitudine cu aceasta din urma. Doua mari unitati militare, la prima vedere. In fapt una singura? Preotii care au vandut la securitate pe vremea comunistilor sfanta taina a spovedaniei, probabil au facut-o din cauza unui ordin de zi pe unitate. Pe “unitatea nationala”. Daca cuvantul ortodox se traduce in tainele bisericii ca “flexibil”, inseamna ca a venit vremea ca biserica sa fie mai flexibila. Sa readapteze limbajul. Sa pricepem si noi oile. Ortodox egal flexibil? Repere morale flexibile. Dupa necesitate. Adaptare crestinismului dupa oameni. La mica intelegere. Reguli, dogma si canoane/ Si la domni si la cucoane. Dupa masura fiecaruia. Cu curaj domnilor. Tradare sa fie, dar sa o strim si noi. Nu de alta, dar se trezeste unul, arunca trei vorbe, toata lume se prinde ca mireasa-i gaurita, institutia flexibila, sensurile elastice, reperele morale negociabile si acuza caracterul discutabila al divinitatii institutiei, a “unitatii nationale”. Si-atunci se lasa cu omor. Cu luare de viata. Pentru acel moment, BOR, si nu armata, va avea nevoie de un preot militar. Iar, pentru ca nu stau sa o iau in ordine ierarhica, probabil, din lipsa de respect, am sa stric prea-fericirea Tovarasului Comandant Suprem si prea fericit si am sa raportez: Dezertez. Eu nu cred in flexibilitatea primului amendament. Nu cred ca pot coexista: “sa nu ucizi” si “decat daca trebuie” din simplul motiv ca: acel “trebuie” , ei bine, e musai sa fie de natura divina, altfel cele doua, cu o logica de om normal, se exclud. Ori, “Unitatea Nationala" BOR, fiind: flexibila, umana, pacatoasa, discutabila, institutionalizata, ierarhizata si cu ochiu'dracu' de la buget nu are nici o autoritate sa predice paradoxul “Crimei Divine”. Lipsa de autoritate. Flexibilitatea semantica, elasticitatea unor axiome indiscutabile, descalifica, pana la anihilare, discursul, privind legitimitatea gestionarii, de catre acesta institutie, a divinului. BOR devine incredibila, iar eu dezertor. Un dezertor punctual, o masura, chiar daca foarte mica, pentru al face pe Preafericit, un pic mai putin fericit. Prea multa fericire, constat ca duce la o flexibilitate criminala, incredibila.

Oda lui Grivei

Nu citesc ziare. Poate, in afara de Academia Catavencu. Fiind dintr-o singura tabara (din vina mea nu a lor), incerc sa nu iau ca referinta, punctul de vedere al academicienilor. Sunt convins ca la inteligenta de care, evident, dau dovada, au "vasalitatile" bine definite si grija ca acest lucru sa nu fie transparent. Chiar ii creditez pe acesti oameni cu capacitatea de a ma convinge sau cumpara. Un ziarist la randul lui ,insa, poate fi cumparat sau convins. Un om cu harul puterii, fie ea financiara, de clan mafiot, de imagine politica, are sigur interese comune cu un ziarist. Macar printr-o oarecare convergenta in pareri sau din contra divergenta. In principiu, preocupati, chiar daca din puncte de vedere diferite de aceleasi probleme. Cand ai interese comune ajungi in mod natural la o "intelegere". Un manipulator, prin excelenta, care isi permite ziaristi in solda, va fi foarte tentat, sa manipuleze niste manipulatori buni , care sa lucreze pentru el, cantandu-i in struna sau luandu-l la palme, in orice caz, care sa finluenteze media, cum ca, sunt probleme caror rezolvare, ar vrea, unilateral, sa o impuna. Ori te cumpara ori te convinge. Interesele fiind comune, intelegi si cum si de ce o face. Daca e de acord cu tine, se numeste "convins" si e, de obicei, varianta ieftina, daca ai nevoie de stabilitate financiara, liniste, aspecte care tin de instinctul de conservare, iti rezolva neajunsurile si se numeste cumparat. Orgoliile, nu stau acum sa le cataloghez, daca sunt la convingere sau cumparare. Ca si "critica virulenta". Cred ca, un om al puterii, are nevoie de critica pentru a-si exercita puterea, deci, ar convinge sau cumpara , in mod justificat, pe cineva sa se ocupe de asta. Convins sau cumparat, in ambele situatii ziaristul e subiectiv. Media parerilor e sigur departe de fiecare dintre ei. Media aceea interesanta, care da aproximarea intuitiva, cea mai apropiata de realitate, si de fapt careia i se adreseaza media in cea mai mare proportie.. Trebuie sa citesti ziarele ca Mircea Badea (adica numai titlurile) si chiar pierzand continutul tot te apropii de o medie. O medie a lui "Grivei", cum spune Adrian Sarbu. "Grivei" este cel mai interesant membru grupului nostru. Desi nu exista in carne si oase, este cel mai prezent roman. Este romanul asa cum il prezinta media canalelor media. El este media. Tentatia mea fireasca este sa ma las prins cat mai putin in mrejele acestei Meduze Gorgona. Media. Pentru ca, evident, mi-l prezinta pe Grivei ca fiind tampit, mitocan, prost, iute de topor, violator, un cataclism cu semn de tara. Culmea "romanul", Grivei, in strainatate e tigan. In Ardeal e ungur, cand e vorba de bani e jidan, bea ca un rus si fumeaza ca un turc. Daca Grivei face un furtisag istet pe-aiurea, Grivei din tara zice: e "hotoman". Un fel de: " ai vazut smecherul la ce l-a dus capu' ",chiar si atunci cand este vorba de un roman, prins, facand trafic de droguri, ascunse intr-un loc foarte "istet". Eu cred ca Grivei are si aceste trasaturi dar, cu toata enerverea inerenta care o produce, ii multumesc lui Dumnezeu ca, exista Grivei. Eu, sunt, evident, din varii puncte de vedere, la o distanta mai mica sau mai mare de "media" lui Grivei. Particip la trasaturile lui Grivei cu a douazecisitreiamilioanaparte. Putin dar important, as zice. Se regasesc sigur intr-o medie a calitatilor lui Grivei, toatre calitatile mele. Enervarea, provine de la defecte, care se supun aceleiasi rationament. Cum spuneam, pentru ca Grivei concret nu exista, dar eu sunt parte din Grivei. La un moment dat m-as hazarda sa spun ca existaqnd deja o relatie de incluziune intre mine si Grivei si extrapoland: Grivei sun eu. Ei bine, ma bucur ca baietilor cu mare pofta de bani si putere le pasa de Grivei. E bine ca ,sunt mai multi si se bat pe atentia lui Grivei. Media, se ocupa de confortul psihic al lui Grivei. Media este controlata de oameni de putere dar, isi folosesc banii si puterea pentru a asigura confortul psihic al lui Grivei. Sigur ca, pe Grivei il controlezi cu media, dar e bine ca acest lucru consuma bani si putere. Banii rezolva si cumpara dar se duc si trebuie facuti altii, iar puterea convinge dar erodeaza ambele tabere. Si toate astea pentru ca Grivei sa fie fericit. Sa aiba stiri cu el, sa aiba telenovele cu el, sa aiba pareri despre el, critici, si sa aiba mare grija cu cine voteaza. Oamenii de putere manipuleaza oricum. La tras line si adunat, e bine, cand Grivei e in targetul lui de fericire si acest lucru e ceva important pentru marii manipulatori. Pe marii jucatori, numarul mic ii transforma intr-o elita. Grivei inseamna toti. Au avantajul numarului si unii si celalat. Toti, desi, e un concept ce pare abstract e mai solid decat: "un numar mic" . In elita din pacate numarul mic e insuficient de mic. Prea multa lumea se bate pe Grivei. Stalin sau Nea Nicu le-ar fi putut explica. O elita contine un singur loc. Daca sunt mai multe va costa bani si putere. Si toate astea ca sa-l tineti pe Grivei extatic oglindindu-se in media. Sa-ti trebuiasca imense instrumente mediatice care sa te propulsesze si sa te tina in elita. Ce consum de resurse fabuloase pentru ca in sfarsit sa depinzi de Grivei. Daca e fericit sau nu. Asta e intrebarea marilor manipulatori. Grivei e fericit sau nu?. Si-ar mai dori niste omoruri in direct? Ar trbui sa-mi mai cumpar sau sa conving un ziarist?
Daca asa stau lucrurile, fie Grivei cat de betiv, ucigas, violator, prost, mitocan, manelist (cam tot ce-l scoate din elite), ll iubesc pe Grivei. Si am o dedicatie pentru marii manipulatri: De la blinduben: Ia zi-o lautare pe aia cu:" .....si i-am dat un ou fierbinte".
Pentru o crima de manipulare, sunt necesari, cel putin un criminal si o victima. Victima e Grivei. Aceasta biata victima a elitismului, dar cu un un atu zdrobitor: in maneca: si anume: in lipsa lui Grivei elitele nu exista. Asa ca: Grivei da-te nefericit, da-te betiv, ucigas, violator, prost, mitocan, manelist, da-te ce vrei tu, numai fa-i sa scoata paraua de la tescherea , sa te plateasca, sa-si munceasca mintile sa te convinga, sa se zbata, sa nu doarma, pentru elita lor, pana la moarte.
Ia zi lautare "oda lui Grivei".

P.S.: ii multumesc domnului Adrian Sarbu pentru conceptul lui Grivei. E un copyright ce trebuie mentionat chiar atunci cand tarnacopul are doua capete.

Dusmania la romani

Sa stabilim, de la inceput, ca nu ascult manele. Nu am, in viata mea, nici o cale lasata libera, voluntar pentru a le primi in viata mea. Fie TV, fie radio. De asemeni, n-as ascunde, pentru sinceritatea actului, faptul ca am cantat manele. In studentie rockerii, mai faceau o nunta, un botez, un cantat vara intr-un restaurant, pentru bani de scule. Alte vremuri . Cum spunea "Matze": "e foame mare". Cred pe de alta parte ca aceasta stare de lucruri, din viata mea, etichetata rapid de unii ca fiind "de compromis", aduce dupa sine si ceva bun. O forma de respect pentru diversitate. Am vazut lucrurile din doua puncte de vedere diametral opuse si la fel de justificate. Nu ascult manele, pentru ca nu am timp sa ascult eu, muzica care ma intereseaza dar, atunci cand le-am cantat, am cantat din tot sufletul, pentru ca aveam evident aceasta responsabilitate fata de public, fie el de nunta sau botez. Public inseamna oameni. Oameni care tecrediteaza neconditionat cu increderea ca ii vei "incanta". De pe vremea aceea, e adevarat, n-am retinut probabil atatea manele cu "dusmanii". Acum insa, clar: sarim in sus cand incep baietii de cartier cu "dusmanii" . Pe de alta parte, este exact momentul in care ei devin “dusmanii”. Suntem, sa recunoastem, un popor cu multi dusmani istorici. De-a lungul istoriei noastre zbuciumate. Tot timpul, "ne-au facut dusmanii”. Tatarii, lesii, ungurii, turcii, nemtii, rusii . Ne-au facut. Au venit si au intinat vitejia, iubirea nestramutata de tara, generozitatea, ospitalitatea proverbiala, credinta crestina, idealurile, raul, ramul. Noi, iesim atat de fermi si nepatati din aceasta interactiune istorica, incat, sunt tentat sa cred, ca nu eram aici. Cred ca noi eram plecati. Un fel de: "romanii nu sunt acasa". Nu pot sa cred ca, radiografia acestui popor este conform tuturor valorilor enumerate mai sus si ca: "ne-au facut". Noi nu am avut schimburi de repere morale, n-am vandut, nu ne-am aliat prosteste sau nu, n-am luat bataie, n-am incercat "sa ne scoatem", n-am lasat-o sa "mearga si asa", n-am carpit-o, n-am dres-o. E clar. Noi pur si simplu nu eram acolo. Acolo erau “dusmanii”. Dupa douazeci de ani de libertate, mai schioapa, mai dreapta si doua mii ,discutabili , de istorie, in aceleasi linii generale, cineva in Romania canta despre “dusmani”. Eu zic ca au un punct de vedere justificat. In spatiul carpato-danubiano-pontic nu erau clar romanii. Aici erau "dusmanii". Noi, romanii, eram la inaltimea propriilor standarde, undeva deasupra istoriei si ne lasam uimiti de faptul ca acolo jos, in spatiul nostru vital , colcaiau: "dusmanii". Nu stiu daca trebuie sa asculti manele, sa canti manele sau sa nu asculti manele, ca sa surprinzi trivialitatea acestui discurs. Avem niste mega-standarde dar le strica manelistii. Culmea: majoritatea. Adica :un popor mare cu dusmani pe masura. Poate daca “dusmanii” nostri manelisti n-ar mai fi “dusmani”, ar fi in orice caz o baza de discutie, coerenta, pentru a-i convinge sa nu deschida geamul la stop, cu maneaua data tare. Nu uitati ca printre dusmanii lor despre care canta, pana la noi ordine, sunt inclusi si anti-manelistii. Ar fi senzationala o intelegere de tipul: va respect optiunea, care de altfel mi se pare justificata din punct de vedere al romanului, renunt la "dusmani" dar, si "dusmanii" ma sterg de pe lista lor cu "dusmani" si inchid geamul la stop, nu lasa masina cu avarie pe mijlocul unei strazi cu un singur sens, nu tipa, nu injura, nu deranjeaza. Asta da intelegere. Si cu aceasta putem sa incheiem un capitol scurt, in istoria noastra, de: “dusmania la romani”.

blogu` lu Nastase

Unii ar spune ca e stupid sa te "blogesti" la patruzeci de ani. La patru zeci de ani ar trebui sa ai inca “vraja” in tine cat sa poti sa vrajesti lume prin vorba, de la om la om, live, in direct cu toata responsabilitatea care o aduce acest act. Argumentul ca si Adrian Nastase a facut-o, sa zicem, ca e cam straveziu. "blogitul" are un mare farmec pe de alta parte. E democratic. Mijloacele de manipulare prin care poti sa influentezi "Sfantul Click" spre blogul tau, sunt atat de evident "manipulatoare" incat nimeni nu si-ar consuma timpul si atentia sa citeasca. daramite sa si posteze o parere daca n-ar fi o "vraja". Aici se vede capacitatea de a vraji. Cand spun '"vraja" nu spun "vrajeala". In intimitatea actului de "click" se ascunde o decizie foarte personala. O forma de "vraja". Ai o mie de link-uri la indemana liberului tau arbitru. E o telecomanda enorma. Ca sa scotocesti in maldarul asta de raspunsuri posibile sigur e o "varaja" sa si gasesti. Poti sa schimbi canalul prin care vei fi manipulat, atentie "dupa bunul tau plac", in masura in care deja contii toate manipularile necesare anterior pentru a face aceasta alegere. Te intereseaza blogul lui Nastase pentru ca la televizor, la DNA, la portofel, la invidie, la sila, in viata ta in esenta cineva te-a convins ca te intereseaza Nastase. Cu toti putem recunoaste, cu mana pe inima, ca puteam trai cel putin la fel de bine, fara sa stim cine ma-sa este Nastase asta. Si cu toate astea pana si eu, care n-am "click-uit" nici o data spre blogul lui Nastase, stiu ca are un blog. M-a facut. Pe de alta parte tot nu e de ajuns. N-am citit nimic si nici nu o fac. Pentru ca n-are "vraja". Are vrajeala. Cred ca e destul de dezamagit de prezentele pe blog, sau daca nu, mi-ar palce sa afle ca ar trebui sa fie. Cred ca colectionarul avid de arta, si-ar dori mai multi artisti si critici de arta. Cred ca managerul de tara, adicatelea prim-ministru ar vrea mai multi specialisti in finante si economie. Cred ca profesorul de drept ar vrea mai multi juristi eminenti iar omul de imagine, politicianul, mai multi ziaristi care sa-l intrebe: cine e Nastase si nu ce face la DNA. Ei bine nu-i are. Si nici nu are cum. Vrajeala nu vraja. Cum sa fie apreciat un colectionar de arta care face din casa muzeu intr-o oranduire halandaliceasca care nu pune in evidenta decat cantitate. Normal ca nici un artist serios nu ar da click. Vrajeala. Cred ca omul de afaceri este un parvenit rapid prin orice mijloace si nimeni din elita priceperii la parale nu ar putea sa-i pretuiasca expertiza. Mai ales unui fost prim-ministru care a luat cu anasana legile economice ca sa promoveze interese de grup (de hoti). Cred ca profesorul Nastase n-are cum sa reprezinte un om dedicat academicului, care daruieste tot timpul si atentia cercetarii, pentru ca nu ai cum sa te umplii de bani, sa fii presedintele celui mai sforar partid, prim-ministru, vanator si sa mai faci si cariera academica. Vrajeala clar. Si iata, daca vine vorba de ziaristi, chiar daca nu sunt unul din ei, icercarea de a produce "vraja" unuia poate ma salveaza prin sinceritate. Cum spunem, cand m-am gandit daca as da un "click" pe blogul lui Nastase raspunsul liberului meu arbitru a fost: NU. Primul gand a fost:"chiar nu vreau sa stiu cate procese a mai manarit, artistul, omul de afaceri, profesorul prim-ministrul PSD-istul si vanatorul Nastase".