Cui ii este frica de atei?

"Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu"? Aceasta intrebare i-a dost pusa lui Ion Iliescu in 1996, in finalul confruntarii televizate, din preziua alegerilor prezidentiale, de catre contracandidatul acestuia: Emil Constantinescu. Pentru "albi" era o piatra de hotar. Era intrebarea atat cheie, cat si incuietoare. Dovedea falimentul spiritual al comunismului, al "rosiilor". era: Victoria "albilor". Multi dintre noi, atunci, am fost convinsi ca, aceasta a fost intrebarea de departajare. in urma careia Constantinescu a invins. Poate nu a fost asa, dupa paisprezece ani timpul o face irelevanta. Deterministul, marxistul, Iliescu a parat lamentabil din punctul meu de vedere; "sunt liber-cugetator". Ma intreb, daca Iliescu a avut o frica de imagine, sau una de sens, atunci cand, a evitat cuvantul "ateu"? N-a vrut sa-si piarda electoratul, dependent de semnul crucii, sau stia ca, ateismul, este o religie serioasa bazata pe negarea lui Dumnezeu cu metoda si "credinta"? A avut reflexul politicianist de a-si conserva masa de voturi, sau stia ca activitatea de negare a lui Dumnezeu presupune, inevitabil, premiza existentei acestuia din urma? In ce masura "liber-cugetatrea" este de natura atee sau in ce masura este o stare de suspensie intre credinta in Dumnezeu si credinta in ne-Dumnezeu. Sa nu uitam ca, pentru omul de stanga Iliescu, degringolada stangii institutionalizate din estul Europei, fusese o lovitura grea. Un comunist obligat sa lupte cu mijloace democratice dupa falimentul stangii. Aproape o blasfemie. Stanga esuase din motive umane. Fusese prost inteleasa. Prost aplicata. Sloganul Iliescian era: "am inteles stanga cu bune si rele si o vom aplica dupa o metoda revizuita, real democratica". Prima data, insa, s-a lovit de faptul ca, democratia, desi precara, nu permitea mpunerea "nobilelor idealuri". Ba era chiar nepasatoare la "intinarea" acestora. O prima lovitura in credinta "liber-cugetatorului". Pentru a regla acest ne-ajuns a produs mineriadele, un scenariu comunist, aproape pueril, ne-democratic, dar eficient. Factorul uman, in ecuatia prabusirii stangii, putea fi inlocuit cu unul mai bun, insa, nu cred ca nu a intrezarit posibilitatea ca, exact acest factor uman, sa fie elementul inexorabil in falimentul stangii. Modelele sociale concepute de oameni au un pacat major si comun: "Factorul Uman". Determinismul, pentru moment, in fizica moderna, se opreste la "Teoria Unificarii Campurilor". De ce nu s-ar opri la "Factorul Uman" in cazul modelelor sociale? Daca cumva "Factorul Uman" este garantia ne-functionarii unui model social conceput de om? O alta mare lovitura pentru un "liber-cugetator". Un "Factor Uman", care sa-ti transforme crezul de o viata intr-o utopie, buna doar de subiect de conversatie, intr-o carciuma din Zurich, devine, brusc, susceptibil de un caracter al dracu' de divin. Liber-cugetator vorbind, doar negarea evidentei, te poate pastra intr-o forma de suspensie intre Dumnezeu si ne-Dumnezeu. A treia mare lovitura a fost, probabil, faptul ca, pana la urma, ion Iliescu a fost motivul si mobilul reinstaorarii capitalismului si al democratiei in Romania. La parametrii pe care ii cunoastem. Iliescu poarta crucea, chiar daca "liber-cugetatoare", a executiei publice a comunismului. Si-a taiat singur stanga de sub picioare. A orchestrat cu obstinatie, incercand sa obtina contrariul, cel mai mare cosmar al vietii sale: acela ca, un profesoras, usor debusolat politic, sa-i puna intrebari incuietoare, in confruntarea, ce urma sa desemneze presedintele romanilor. In loc sa-l salte o volga neagra si sa-i putrezeasca oasele intr-un lagar de munca, eradicat instantaneu din istorie, cu mult inainte de a-l intreba pe "liber-cugetatorul" Iliescu daca crede in Dumnezeu. Of, Doamne. Ce vremuri. Greu fara securitate.
Timpul rezolva tot din fericire., Intr-un fel sau altul, istoria il va eradica incet si pe Iliescu din memoria ei selectiva, iar pentru ca accesul la istorie se face prin ne-fiinta, (apropos, greu concept pentru un "liber-cugetator") dupa o viata in slujba stangii, cred ca 'intelectualul de stanga" suspendat intre Dumnezeu si ne-Dumnezeu, intre apropiata granita dintre fiinta si ne-fiinta, va trebui sa ia o decizie. Dumnezeu sau ne-Dumnezeu. Credincios sau ateu.
Despre morti numai de bine. Asa ca: Domnule Iliescu, nu va mai crispati in suspensie. Cele doua coincid. Raspunsul este "da" indiferent de alegere. Ateismul este o cale de a-l gasi pe Dumnezeu fara ajutorul bisericii, de orice fel ar fi aceasta, dar este o credinta la fel de monolitica, ce si cea revelata, prin metode religioase. Ati avut ocazia sa spuneti "da" credintei la ora de maxima audienta. Ati ratat-o. Modelul dumneavoastra de stanga s-a dovedit o utopie falimentara datorita "Factorului Uman". De ce nu s-ar supune aceleiasi legi si "liber-cugetatorismului".
Oricum, am sa-mi invat copii,sa se fereasca de "liber cugetatori". Nu de atei. Cui e frica de atei?